Ascunzişuri sufleteşti

Printre-atâtea lucruri nespuse-ntre noi,
Printre-atâtea priviri şi vise în doi,
Printre-atâtea zâmbete şi “te vreau înapoi”
Suntem trişti, neîmpliniţi, în suflete goi…

Cum căutăm sa fim fericiţi, ne minţim?
Ce-s cu-atâtea piedici care ne ucid iubirea?
Cum căutăm să ne reîndrăgostim?
Cum aducem în sufletele noastre fericirea?

E-atât de puternic orgoliul din mine,
Dar tot mai intensă-i iubirea ce-o port,
Ma-ntreb daca atât de greu e şi la tine,
Iubire, iubire fara antidot…

Tu trebuie sa lupţi dar lupta-i grea,
Tu trebuie să-nduri puţin iubirea mea
Căci cine poate fi fericit aşa?
Tu trebuie sa lupţi, sa demonstrezi ceva.

Tu trebuie sa lupţi, nimic nu-i uşor,
E nevoie de un singur compromis,
Eu vreau să lupţi pentru al nostru vis.
Eu vreau sa lupţi pentru ce ţi-e dor!

Echilibru

M-aş ascunde acolo, undeva,
Între noapte şi zi,
Între lumină şi întuneric,
Între slab şi puternic
Şi-aş rămâne pe veci,
Între cuvinte nespuse si simţiri,
Între viaţă normală si anomalii.
M-aş arunca între toate
Lucrurile lumii si după,
După m-aş ancora în ochii tăi
Atât de albaştrii şi limpezi
Şi toate sentimentele mele
Le-aş pune pentru tine
Între suflet si raţiune,
Între simţire şi cuget,
Între perfect şi imperfect
Şi în această armonie
Aş crea cel mai frumos
Echilibru!

Neînţelegeri

De ce nu văd în ochii tăi nicio sclipire?
Şi ce trăiesc la orice pas? Dezamăgire?
De ce nu pot să mai iubesc la fel de sincer?
Ce pot să fac? Să uit, să-ncerc, să sper?

De ce te plimbi în mintea mea într-una?
Şi ce pot face, să n-accept minciuna?
De ce nu regăsesc în tine un reper?
Iubire, iubire trecută-n eter…

Şi m-am pierdut, răbdare de-aş avea,
Să pot vorbi cu sufletul, să-i pot cânta,
Să nu arunc pe-o foaie albă aievea
Bucăţi din mine ce nu le pot uita…

Iluzii

Parc-ar mai fi ceva de spus,
Între noi doi, iubite drag.
Parc-aş mai vrea înc-un apus,
Lângă tine, într-un cadru vag.

Parc-ar mai fi înc-un sărut,
Şi o îmbrăţişare plină de dor.
Parc-aş mai vrea să îţi ascult,
Bătaia inimii si respirul uşor.

Parc-ar mai fi, parc-aş mai vrea
Încă o clipă să te mai privesc,
Parc-aş mai scrie, dragostea mea,
Despre iubire si tot ce gândesc…

Iluzii, priviri pierdute în gol, nefiresc,
Iubire ne-mplinită într-un joc copilăresc,
Tristeţe şi suspine pe care le trăiesc,
Nimic în astă lume, nimic să mai iubesc?

Tu, Doamne!

Când toţi m-au respins,
Când toţi m-au alungat,
Tu Doamne la Tine m-ai chemat
Şi m-ai ridicat din abis…

Când nimeni nu m-a înţeles,
Când toţi m-au criticat,
Tu Doamne la Tine m-ai chemat,
M-ai întărit şi-ai dat vieţii sens.

Când nimeni nu mi-e-alături,
Când toţi au plecat…
Tu Doamne la Tine m-ai chemat,
Pentru ca tot ce-i rău la mine sa înlături.

Când toţi au râs de mine,
Când toţi m-au judecat,
Tu Doamne la Tine m-ai chemat
Şi m-ai înţeles printr-atâtea suspine.

Slavă Ţie Doamne că eşti lângă mine,
Slavă Ţie Doamne că m-ai ajutat,
Slavă Ţie Doamne, slavă întru Tine,
Tu m-ai întărit, doar Tu m-ai salvat!

Iubire, fericire

Nu există fericire fară dragoste,
Trebuie să iubeşti ceva ca să exişti
Altfel nu trăieşti, eşti o pacoste,
În propria-ţi viaţă nu rezişti…

Trebuie să iubeşti, să nu fii pasager
Dar nu să-ţi cauţi iubirea disperat,
Nici să impresionezi,fii tu, fii lejer
Altfel nu vei fi iubit pentru ce eşti cu adevarat.

Nu e iubire daca nu esti fericit,
Trebuie să fii fericit cand iubeşti.
Nu e fericire daca nu esti iubit,
Fără iubire si fericire nu trăieşti!

Suflet trist

Suflete, care-i doza letală de dor?
De dor de iubire!
Suflete, cat mai reziști închis în iluzii?
Iluzii deșarte!
Suflete, mai poți suporta toată ura?
Ura prefacută-n iubire!
Suflete, cât vrei sa mai plângi dupa praf?
Praful de stele!
Suflete nu fii trist,
Tu doar iubește!
Eu o sa urăsc ce m-a rănit.
Tu doar iartă!
Eu nu voi uita niciodată.
Tu doar speră!
Eu nu voi avea răbdare.
Tu fă doar ce poți…
Eu voi aplica aceleași reguli
Mereu aceleași!