Iluzii

Parc-ar mai fi ceva de spus,
Între noi doi, iubite drag.
Parc-aş mai vrea înc-un apus,
Lângă tine, într-un cadru vag.

Parc-ar mai fi înc-un sărut,
Şi o îmbrăţişare plină de dor.
Parc-aş mai vrea să îţi ascult,
Bătaia inimii si respirul uşor.

Parc-ar mai fi, parc-aş mai vrea
Încă o clipă să te mai privesc,
Parc-aş mai scrie, dragostea mea,
Despre iubire si tot ce gândesc…

Iluzii, priviri pierdute în gol, nefiresc,
Iubire ne-mplinită într-un joc copilăresc,
Tristeţe şi suspine pe care le trăiesc,
Nimic în astă lume, nimic să mai iubesc?

Tu, Doamne!

Când toţi m-au respins,
Când toţi m-au alungat,
Tu Doamne la Tine m-ai chemat
Şi m-ai ridicat din abis…

Când nimeni nu m-a înţeles,
Când toţi m-au criticat,
Tu Doamne la Tine m-ai chemat,
M-ai întărit şi-ai dat vieţii sens.

Când nimeni nu mi-e-alături,
Când toţi au plecat…
Tu Doamne la Tine m-ai chemat,
Pentru ca tot ce-i rău la mine sa înlături.

Când toţi au râs de mine,
Când toţi m-au judecat,
Tu Doamne la Tine m-ai chemat
Şi m-ai înţeles printr-atâtea suspine.

Slavă Ţie Doamne că eşti lângă mine,
Slavă Ţie Doamne că m-ai ajutat,
Slavă Ţie Doamne, slavă întru Tine,
Tu m-ai întărit, doar Tu m-ai salvat!

Iubire, fericire

Nu există fericire fară dragoste,
Trebuie să iubeşti ceva ca să exişti
Altfel nu trăieşti, eşti o pacoste,
În propria-ţi viaţă nu rezişti…

Trebuie să iubeşti, să nu fii pasager
Dar nu să-ţi cauţi iubirea disperat,
Nici să impresionezi,fii tu, fii lejer
Altfel nu vei fi iubit pentru ce eşti cu adevarat.

Nu e iubire daca nu esti fericit,
Trebuie să fii fericit cand iubeşti.
Nu e fericire daca nu esti iubit,
Fără iubire si fericire nu trăieşti!

Suflet trist

Suflete, care-i doza letală de dor?
De dor de iubire!
Suflete, cat mai reziști închis în iluzii?
Iluzii deșarte!
Suflete, mai poți suporta toată ura?
Ura prefacută-n iubire!
Suflete, cât vrei sa mai plângi dupa praf?
Praful de stele!
Suflete nu fii trist,
Tu doar iubește!
Eu o sa urăsc ce m-a rănit.
Tu doar iartă!
Eu nu voi uita niciodată.
Tu doar speră!
Eu nu voi avea răbdare.
Tu fă doar ce poți…
Eu voi aplica aceleași reguli
Mereu aceleași!

Citește-mă!

Poti sa te uiti in ochii mei
Si sa ma citesti ca pe o carte buna
Pe care sa nu o lasi niciodata
Pe raftul din biblioteca
Printre atatea carti care ar face-o
Sa sufere?
Pentru ca ea,
Ea e cea mai diferita carte:
Nu are litere ci buze care soptesc
Cu dragoste fiecare cuvant scris.
Nu are nici cuprins pentru ca
Sa nu poti sa cauti cand vrei, ce vrei
Prin ea. Trebuie sa astepti sa ti se destainuie.
Nu are nici titlu ca sa nu o arunci cumva
Si sa poti astfel sa-ti cumperi alta
Noua! De la librarie!
E unica! Citeste-o! Cauta-i intelesul!
Lasa-te fascinat de cartea aceasta
Si apoi iubeste-o mult!
Iubeste-o pana cand,
O sa poti sa o scrii tu, din nou
Mai bine! Mai frumos! Mai profund!

Sfârşit de liceu

Fiind doctor în chimie si profesor de succes
Doamna dirigintă a primit o provocare:
32 de substanţe, 4 ani de cercetare
Si câteva piedici în acest proces.

Toată lumea vede marea transformare:
Mai întâi impuritatile s-au îndepărtat,
S-au adus substanţele în aceeaşi stare
Fără ca niciuna să fi explodat.

Plină de bunătate, curaj, perseverenţă,
Doamna dirigintă e un model demn de urmat.
Ne-a transmis încredere si ne-a învaţat
Nu doar tainele chimiei ci si ale vieţii
Şi din respect, un ultim gest: o reverenţă!

Şi-atât

În dor nebun de tine
Şi-n aripi frânte uşor
Îmi arunc privirea.

Abis de vise!

Al meu suflet zace
Inmărmurit.
Unde-i fericirea?

Privire de sticlă!

Şi luna cânta despre tine
În tot şi-n mine
Minunat!

Ochi de rouă!
Suflet plouat!
Noapte!
Eu şi tu!
Şi-atât.