Citește-mă!

Poti sa te uiti in ochii mei

Si sa ma citesti ca pe o carte buna

Pe care sa nu o lasi niciodata

Pe raftul din biblioteca

Printre atatea carti care ar face-o

Sa sufere?

Pentru ca ea,

Ea e cea mai diferita carte:

Nu are litere ci buze care soptesc

Cu dragoste fiecare cuvant scris.

Nu are nici cuprins pentru ca

Sa nu poti sa cauti cand vrei, ce vrei

Prin ea. Trebuie sa astepti sa ti se destainuie.

Nu are nici titlu ca sa nu o arunci cumva

Si sa poti astfel sa-ti cumperi alta

Noua! De la librarie!

E unica! Citeste-o! Cauta-i intelesul!

Lasa-te fascinat de cartea aceasta

Si apoi iubeste-o mult!

Iubeste-o pana cand,

O sa poti sa o scrii tu, din nou

Mai bine! Mai frumos! Mai profund!

Şi-atât

În dor nebun de tine
Şi-n aripi frânte uşor
Îmi arunc privirea.

Abis de vise!

Al meu suflet zace
Inmărmurit.
Unde-i fericirea?

Privire de sticlă!

Şi luna cânta despre tine
În tot şi-n mine
Minunat!

Ochi de rouă!
Suflet plouat!
Noapte!
Eu şi tu!
Şi-atât.

Să nu ucizi

Să nu ucizi în taină al tău vis,
Nici să te limitezi zicând “nu pot”
Ca nu orice vale e vreun abis
Ş-aproape orice durere are un-antidot.

Să nu ucizi trăirea dintre noi,
Priveşte-mă ca pe o floare de nu ma uita,
Ascunde-mă-n al tău suflet şi apoi
Învăţă-mă ca bătăile inimii să ţi le pot cânta.

Să nu ucizi inocenta mea privire,
Să nu ucizi gândurile mele sincere
Nici zâmbetul, nici eterna fericire.
Nu mă ucide nici pe mine, iubitule…

Vertical

Poţi să iubeşti daca ai fost rănit?
Rupe din tine tot şi dă-i lui…
Oare asta va  tine la infinit?
Sigur e iubire sau m-ai prostit?
Tremur.Sunt a ta sau a nimanui?

Aştept o soaptă sincera la ureche
In suflet sa-mi pătrunzi, nu-n cap.

Mai bine ai pleca sa-ti cauti pereche.
Am înteles ce vrei cu adevarat…
Idiot nebun după…nimic curat!

Fie sunt eu, fie e ea…ti-e tot una
Oare când te-auzi nu te doare capul?
Si uite ca nu m-ai prostit cu minciuna
Tu esti de mult un oricare altul.

Imposibil

Vreau sa te privesc profund, sa te ascult,
Să te strâng în braţe, să-mi zâmbeşti,
Să-mi furi din când în când câte-un sărut
Ca un nebun îndrăgostit sa mă iubeşti…

Vreau sa fugim de alb-negrul sufletelor noastre
Sa ne coloram viaţa într-un curcubeu
Şi ca valurile egoiste ale marii albastre
Sa ne iubim doar noi, mereu, mereu!

De ce e totul atat de imposibil…
De ce mă gândesc la tine nici eu nu ştiu.
O să-mi ascund sufletul, mi-l fac invizibil
În faţa dorinţei îl las tot pustiu…

Pana cand…
dragostea te va trimite
la mine…
Sau poate te grabesti
Tu
Şi-mi faci o surpriza
mai bine…

Ambalaje frumoase!

Ce m-a deranjat si ma deranjeaza cel mai mult cand vine vorba de contactul cu persoanele din jurul meu sunt falsele aparente si falsele impresii pe care unii oameni vor sa le induca celor de langa ei si de foarte multe ori reusesc asta.Dezgust persoanele care s-au ambalat frumos asa cum ambalezi o cutie de cadouri incat sa nu se vada nimic din ce e dedesupt si se asteapta a fi apreciate si de multe ori sunt. Cui nu-i place o cutie de cadouri frumos ambalata? Aproape ca nici nu ar mai conta ce e inauntru: daca arata bine e imposibil sa nu ascunda ceva frumos. Asa ar gandi unii si despre oameni si eu credeam ca o persoana placuta, care te apreciaza nu are cum sa ascunda sentimente contrare dar uite ca se poate si am aflat curand ca acestia nu se numesc altfel decat pupincuristi. De ce trebuie sa te chinui sa fii pe placul tuturor cand poti sa fii doar pe placul cui trebuie fara sa depui mari eforturi? Oare atat de mult conteaza sa te pui bine pe langa toti doar pentru ca o sa ai nevoie candva de ei? Spui oamenilor ceea ce ei ar vrea sa auda pentru a primi aprecierea lor? Vrei sa fii popular dar ii cataloghezi pe cei care sunt deja ca fiind plini de sine; vrei sa ajungi cel mai sus, chiar mai sus decat cei cu care cochetezi chiar prin munca lor? Nu, niciodata!

Trebuie sa ajungi cine esti prin forte proprii.Fiecare trebuie sa munceasca pentru el. E mult mai placut cand ii ajuti pe cei din jur pentru ca simti asta si asta iti doresti nu pentru ca ei iti impun asta s-apoi nu-s in stare nici macar sa-ti multumeasca….Oamenii adevarati te vor aprecia pentru sinceritatea ta chiar daca pe moment vor fi deranjati sau te vor considera un ciudat. Spune ceea ce simti si te vei bucura mai mult de prezenta oamenilor care te cunosc cu adevarat si care stiu ce gandesti. Astfel ii vei indeparta pe cei frumosi ambalati.Nu trebuie sa fim ambalaje, la urma urmei toate ajung la gunoi si toti vor un continut de calitate. Cine nu-si doreste prieteni autentici,sinceri, iubitori care sa nu plece cand nu mai ai sa le faci cinste? De ce nu poti fi sincer cu cei de langa tine?

Avem nevoie in viata de oameni pe care sa ne putem baza,oameni in ale caror sfaturi sa avem incredere dar nimeni in afara de mama nu va oferi asta.Din pacate nu toti au mame pana la sfarsitul vietii de aceea trebuie sa schimbam ceva din forma asta de relationare pe care o numim prietenie.Trebuie sa fim mai deschisi in a cere ajutorul si in a multumi, in a recunoaste greselile si a cere iertare, in a fi  si a comunica sincer.

Acum spune-mi: cum vrei sa-ti ambalez cadoul de Craciun?

Şi totuşi

Dac-ar fi să mor astă seară
Cum o fi oare sau cui i-o păsa?
În viaţa asta atât de amară
Ce caut oare? O fi viaţa mea?

Tu nu ştii ca urlă si sufletu-n mine,
Şi ochii inundă si-obrajii si gâtul…
Trăim într-o lume în care nimic nu e bine
Căci suflă ironic în suflete vântul…

Şi-i gol imens în tot ce pare plin
Şi ură în tot ce altădat era iubire
Printre  atâtea lucruri ce nu convin,
Trăim în toate o mare amăgire…

Şi totuşi ce-aş iubi dacă aş urî?
Şi totuşi ce-aş crede daca nu mai cred?
Şi totuşi ce-ar fi dacă n-aş mai fi?
Mi-ar mai fi obrazul vreodată umed?